Doamna timpului meu mut
Vii cerșindu-mi un sărut.

Oare nu gândești că-s orb
Din cucută c-o să sorb ?

Vrei cu-a tale buze reci
Să mă-mpreunez pe veci ?

Gura să-mi rămâie slută
Și de-a pururea tăcută ?

Inima acum rănită
Să rămână-ncremenită ?

Ochii-nchiși de-a ta oroare
Vrei să-i stingi cu hâde gheare ?

Din cucută n-o să sorb,
Sunt nebun, dar nu sunt orb !

Nu mă poți schimba în lut,
Doamna timpului meu mut!