și fiecare deschide o ușă dincolo de care zace un cord strivit
sau un câine fără ochi lătrând la cealaltă față a lunii

trecem pe același coridor cu mâinile
acoperite de patimi

mulțumesc pentru nesomnul acordat tatălui meu
mamei ce nu mai e și celor ce au știut
să nu iubească aici

în numele niciunei ființe las închis oblonul
de la camera dorințelor

întotdeauna am ales un secret fără dezlegare
și am plecat

nu mai aud cum se întorc pe rând sfinții
din lemnul icoanelor