spațiu de trandafiri acvatici
se-așterne pe inima ta
la lăsatul iernii în poala mirării
pe-alocuri inima cerne grăbit
din rănile ce ard
cât doruri de mătase
să-și fie cruce alăptată viu
din lacrimile ce se-ntind
până la vis
ar vrea să-și fie mugure topit
în faldul lungilor iertări
ce vor să-și scrie pasul
liniștit

templul acesta l-am mai trăit
curând, la despletirea razelor din focuri
când așternând iubirile-n cuvânt
ne-mbrățișam din amfore retrase
când ți-am atins uimirea
dintr-un nufăr trist
pe care îți ciopleai trezirile albastre
și îmi șopteai din dangăte de clopot:
stai, mai stai iubite o clipă peste rai
până când iernile
ne-or scoate uitările din case