nu credeam că ochii noștri se vor reîntâlni tulburați umezi cercetători tu mai frumos ca niciodată eu ascunsă în corola de floarea soarelui care m-a copt în vara ce nu se sfârșește aici
marea e marea mea poveste ce nu ți-am zis-o ție în ungherul întunecat unde te-ai tras atunci în zile cu arșiță de uitare de dor de delăsare
am rămas un ecou fără zbierăt în care pietre tăioase se spintecă în ropot de ape montane urale de hidrogen memorii lichide ce mi se preling pe piept către ombilic spre centul lumii