Cerul își cerne
gerul.
Mici licăriri
de oameni mari
veghează,
ca niște văpăi,
asupra nemuririi noastre.

Ea doarme…

Un înger stă la geam
și își numără penele,
în timp ce ne veghează.

Eu sunt încă treaz…

Somnul ei
de-un roșu aprins
a trezit
somnul meu din vis.
Demonii s-au retras
în colțul drept
al vechii mele lumi.
Stau zgribuliți,
cât mai departe de lumină…


Oh, Doamne,
cât e de senină!…






Pentru cea care a iesit din viata mea... intr-o dimineata de luni...