Deloc ascunși sub falsele pudori,
Să discutăm pe față, voinicește,
Cum sutienul tău, adeseori,
Cu magnificiență mă prostește!
E-o perfidie a istoriei,
Un ritual de ceasuri fără ace,
Proiect înscris cu râvnă-n epopei
De la-nvechirea vinului încoace…
Noroc de crinii foarte libertini,
Că-și mai permit ilogice dichisuri,
De-ți vine-n preajmă să le-adormi puțin,
Dar tu și eu, dispuși la compromisuri,
Veghem, de nu mai știu, de nu mai știi,
În sutien ori în Eden mă-mbii!