ce bătrână-mi umbra,
bine că nu-s eu!
ea e mai urâtă,
cocoșată-n stern,
are păr de-a valma,
mâinile zbârcite,
parcă-ar vrea s-apuce
clipele fugite;
ce bătrână-mi umbra,
îmi vine să râd,
cum s-arată-n lume
prelungind pe zid..
eu am spart oglinda!!
nu vreau s-o rănesc,
pe bătrâna-mi umbră,
că nu-mbătrânesc.