Plutesc prin plânsul,
unei dureri inofensive.
Plutesc pe apă,
lovindu-mă de pietre!

Cine sunt eu
ca să pot să implor
un vis pierdut demult
din inocența unui copil?

Sunt iubit
aproape de toți
cei care nu există,
în albumul meu de poze.

Trăiesc in fiecare,
sub diverse forme,
sunt plăcerea, durerea,
bucuria, tristețea,
ura, iubirea,
împlinirea, dezamăgirea
sunt tot ce-i superficial,
în voi.
Uitați-vă
în voi un pic mai bine
și o să mă găsiți
acolo
unde nu vă imaginați,
acolo
unde nu sperați,
acolo.
Unde?
Unde?
Unde?
Unde sunt?
Nici eu nu știu,
dar vă implor,
căutați-mă.