Trident in gand se desfacu petale
la marginea noptii intinzandu-se
pana la tremurul tau albastru ,
pe rai ma dau ca-ntr-un balansoar
si vad cand gand , cand adiere de pamant
in ochii tai lucind iertare .
mai stai putin la mine-n amintire
si-apoi te du , cazuta-n vant , iubire
sa-ti speli in lacrimi adierea
fiori sa-ti lasi la mal de vis ,
sa cante-n vesnicie mangaierea
ce tandru o imparti pe suflete din paradis !
mai stai doar primavara asta-n mine
apoi te du , nascuta aripa de dor
sa cresti emotii-n serile senine
si-amarul tot sa-l iei cu tine-n zbor .

aici noi crestem din pamant
cu dor din dorul vietii legamant !