mă trezeam în fiecare dimineaţă
într-o criptă goală
mă trezeam plin de mine
cu ochii sticlind cadaveric
abia ieşiţi din orbitele somnului
scrutând ascuns un bob de lumină

lanuri nesfârşite de grâu necopt
secerat de coasa primenirii
secerat de treierătorul sufletelor
asta visam în fiecare zi
din noaptea vieţii mele
adulmecând un strop de lumină

în isteria surdă a cărnii
măcinate de dorinţă
mă trezeam
cu scrâşnet de măsele
adormeam

mă trezești în fiecare dimineată
mă închin cu fața spre răsărit
și aștept să picure câte un strop
de rouă

mă rog Ție, Doamne
și aștept
ziua cea de pe urmă