M-am ridicat în zbor dintr-o dorință.
Am pus un picior pe bara de fier
Înfiptă întâmplător
Într-un miez de pământ
Și am împins cum într-o aripă
Împingi să zbori.

Atunci, pentru moment,
- numai atunci -
M-am înălțat aleator, ca un nor
Pe cerul albastru,
Într-un anonim și indiferent
Incomensurabil decor.

De fapt, cerșeam la un semafor,
Impertinent și încântător,
Monede roșii, ca un visător…

Îmi păreau luceferi ce strălucesc
Pe bolta lumii, ca într-o noapte de vară,
Măruntul ce desfășoară sau strânge
În palmă cu străluciri de vise
Promise, curând compromise,
Amenințătoare năluci.

Printre culorile semaforistice
Și interminabile coloane automobilstice,
La semaforul ce oferă câștig
Deseori pe bara din miez de pământ mă ridic.

Aici visez că zburând voi strânge luceferi
Care mă vor scăpa de angoase și temeri…

Rămân însă zburând cu brațe deschise,
Cu palme cerșind la portiere închise.