Se-ascut tăcerile crescute rând pe rând,
Falange de nisip le scurg prin scoici,
Ies din secunda când mi-atingi un gând
Uitând de marea spre care mă-ntorci,

Răspund mereu la ultima chemare
Pe glezne tatuată-n alb sărut,
M-abandonez acestui rit tăcut
Să mai culeg o perlă din uitare,

Mă-ntorc apoi târându-mă din valuri
Pe țărmul meu - clepsidră de nisip,
S-aștept să mă iubească aceleași maluri
Și-aceleași ore-n care mă disip.