nici azi nu am nimic de făcut, rup hainele lolitei
sub ele găsesc o cameră plină de igrasie
frigiderul cu bilețele în care mi se spune ce să cumpăr
să arunc, cum ar trebui să curăț
cîteva indicații pentru tortură scrise apăsat pe ziduri

se împrăștie prin mine o stare de bine
ca și cum aș semăna. fac o rotire a brațului
pe lângă corp iar semințele sar dintr-o cavitate a umărului
mâna devine un pumn de boabe
camera asta nu avea iarbă

nu pot curăța, n-am răbdare să văd cum obiectele vechi
se fac albe, un fel de oase pe care se sprijină carnea
ochii cu măduva întunecată. stau mult timp nemișcat
venele duc sângele în inimă ca într-un coș de gunoi

știu că dacă stau întins mă gândesc din nou
la amănunte lipicioase cu nervuri tari înfipte în piele
sunt o ciupercărie în care spongii trăiesc prea mult
iarba a crescut atât de înaltă încât lolita se va rătăci