Dintre filele vechi, aurite cândva,
Alunecă-n prag un petec de dor;
Cu iz de levănțică lipită-n mucava,
Imaginea lor pierdută-n decor.

Stau sobri, nemișcați, privind spre obiectiv,
Ca niște manechine expuse prima oară,
Cu-n zâmbet fals, greoi, ba chiar ostentativ,
Cu mâinile crispate și cu privirea goală.

Sunt amintiri de dincolo de gânduri,
Păstrate în memoria-ancestrală,
Rememorate-n mii și mii de rânduri,
Iubite cu-o obsesie brutală.

Sunt amintiri ale-amintirilor purtate
În suflete calde și-n gânduri curate...