știu eu o lume
unde omul e mai aproape de sine dacă își aprinde unghiile unde orice fruct are atașat un punct cardinal unde copiii spun mamă din ușă în ușă unde roșu are un final unde din cărți cad precum niște instrumente chirurgicale semnele de punctuație

eu știu drumul până acolo cel puțin prin telescop

acolo ți-aș spune cât iubesc morții vorbitori mai mult pe cei care gesticulează intrarea aerului în plămâni acolo și numai acolo aș începe să număr până mi-aș termina trupul
acolo aș face dintr-un nai gigant o scară de scobitori acolo aș lăsa tălpile la intrare lângă pantofi

acolo literele sunt niște fotolii
și animalul lor preferat
e foarte departe ei