atunci am tăcut deodată
soarele tocmai se rostogolea pieziÈ™
câțiva trecători își trăgeau după ei
viețile goale decupate cu stângăcie
dintr-un carton prea ieftin
nu am murit și nu am trăit îndeajuns
doar am stat cuminți pe o treaptă care ducea spre nimic
noi ăștia cei goi pe dinăuntru
noi ăștia care ne-am dezbrăcat de cuvinte sufletul
noi ăștia
care mai respirăm
sacadat
greu
fără sens
versuri pentru ziua de ieri sau de mâine

e inutil
până la urmă
plecăm în călătoriile noastre
și nu ne mai întoarcem

atunci pentru ce
să îți mai spui bună ziua în mijlocul nopții
oricum
nu mai e nimeni aici

lumina aceasta nu mai poartă deja
numele tău

asculta poezia in lectura autoarei