In mana-ti tremuranda,aud si simt,
in lacrima-ti rotunda,vad si iubesc,
in ochi-ti de jad,traiesc si respir,
in trupu-ti rece,sper si visez....
dar indiferenta chipului tau cerat
ma-nfioara pe masura ce vantul
de-afara
imi sufla prin crapaturile inimii
din care n-a mai ramas aproape nimic....
invinsa ma cobor in prapastia fiintei mele,
ma-nchid in sufletul gol,parasit si negru,
unde lacrimile tale s-au prefacut in vesnice stalactite...
si in linistea mortuara
iau o lacrima de-a ta
si-mi prelungesc eternitatea,,,
rosu-mi apare orizontul
dar nu mi-e frica,
astept moartea...