Lasă-mă să plâng după tine
Lasă-mă să-mi mângâi singur umărul gol
Să ard memoriile mute care încă îmi vorbesc de tine
Ai plecat pe urmele uscate ale mării cenușie
Târând după tine trena grea a ființei mele

Lasă-mă să mă îmbăt cu dulcele vin al suferinței mele
Lasă-mă să îmi simți respirația grea
Care tremură și se îneacă înainte de a ieși din mine.
Luna, spectator al dramei mele melodramă
Muzica, comoara fagaduințelor mele

Umbra ta, incofundabilă ca silueta flăcarilor goale
Corpul slab mi-l acoperă intactă
Suflarea ta, ca ploi de spice chipul mi-l atacă
Te apropii urechii mele surdă, castă
Și îmi șoptești.....

Te iubesc?