Copilul trecea adormit dintr-o cameră în alta
Fiecare pas îi pierdea din greutate
Copilul pășea lent pe linie și amintirile
se lipeau de pereții transpirați
asemeni unor ventuze însetate


Ceva îl oprise din mers
îi întinse o mână spre mine
striveam cu picioarele strugurii copți
pe aceeași line frântă


Când ne-ntâlnim
lumini se aprind în orbite
fruntea pe jumătate din coaja de nucă
și urma de daltă în palma inertă
trasează aceeași poveste
aceeași uimire


Exist pentru Tine



Copilul nu plânge