pe cantul lacului
cu tălpile stau
precum un nufăr galben

cu urechea
în dreptul inimii mele
ascult o broască bătrână

fundul lacului
oglinda
pântecului mamei

soarele îl vad
un buric galben
ca o naștere la suprafață

mă mai scufund o dată
cu plămânii
plini de aer învechit