în mâinile mele

croite până la sânge

de mama vitregă,

plastilina îmi spune:

nu plânge!

te voi face să râzi,

nu-mi trebuie decât

mângâiere…

iar s-a stricat cerul.

peste acoperiș plouă

cu acuarele…

îmi vine ideea

creioanelor

curcubeie.

îți spun un secret,

îl știu de la bunica:

îngerii nu au ilice,

le desenez buzunare

pentru rugăciuni,

învăț să citesc.

când o să fiu mare

vreau să compun berze,

așa mi-a spus tata

să iubesc.