strada îmi simte pașii
respiră odată cu mine
același târziu al orei în care
fețele își disipă contururi
în alte identități
nopțile cresc umbre pe buze
tăceri atinse de palme
în care se arcuiesc acoladele zilei
trupul se zbate în oglindă
ochii își plimbă uimirea pe coapse în sus
brațele cuprind miracolul epidermic
se jocă pe degete fine
dansez
ca și cum ar fi ultimul dans
dansez
ca și cum aș înota fluture într-o mare de ochi
dansez
îndrăgostită de perfecțiunea formelor nopții
cu care mă confund
pană la atingerea caldă a certitudinii
că doar sărutul buzelor tale
înseamnă o nouă dimineață