În atenția bunului Dumnezeu


Chiar dacă-n mine nu-i nimic curat,
În fiecare zi, tot mai rămâne
Ceva de rupt din mine, și de dat:
Un măr, un ou, o vorbă, sau o pâine.


Și sunt, în fiecare zi, așa bogat
Că tot mai pot să dau ceva din mine:
Un loc la altul, mai împovărat,
Sau bună ziua să îți spun, străine.


Și va veni și ziua-n care doar
Cu gândul, doar, voi cere pentru tine,
Străine din durere și calvar,
Un bob din frimitura mea de bine –


Și poate nimeni nu va auzi nimic –
Doar Dumnezeu se va mira, că, uite,
Mai e un om ce dă din al său pic,
Atenției Lui, un gând, să îl asculte -