Ziua a fugit de faptă,
Rece-a fost, dar nu mai e.
Inima-mi se zbate-n șoaptă,
În bătăi sensibile.

Ziua-a dispărut din nou...
Se va stinge în uitare.
Mai aud doar un ecou
Și-o văd cum se pierde-n zare.

Ziua a uitat de mine,
Cerul iarăși a murit;
Sufletul nici să suspine
Astăzi nu a reușit.

Ziua iarăși a-ncetat?!
Noapte albă de visare
Înainte mi-a lăsat.
Vechiul vis îmi reapare.

Noapte, Ziua unde e?
A plecat fără să-mi spună?
Fug de mine zilele
Și în zare se adună.

Ziuă, ești a mea dușmană!
Noapte, martoră îmi ești!
Inimii apare-o rană,
Eu sunt ea, tu mi-o rănești!

Noapte, tu mă înțelegi...
Visurile-mi sunt trăirea,
Iar de ele tu mă legi
Și-mi zici: "Asta-i fericirea".

Noapte, vreau să mai visez!
Nu te pierde în lumină!
Pe o stea să mă așez
Și s-aștept... s-aștept să vină.

Noapte, întinde mâna ta,
Tu m-ajuți de-atâta ori!
Ia-mă-ncet de mână... Da!...
Singuri stăm și visători.

Noapte, visu-i spulberat,
Flacăra s-a stins în mine.
Ce-am visat, s-a destrămat...
M-am îndrăgostit de tine!

Noapte, nu mă înțelegi!?
Ai răcit și tu deodată!?
Mă împingi cu brațe reci,
Să mă chinui ziua toata!?...

Noapte, ziua a trecut,
A trecut cu greu, iubito...
M-am întors... am apărut!
(N-a vorbit... doar am privit-o.)

Noapte, ziua s-a sfârșit,
Am trăit-o în suspine.
Ieri, deloc nu mi-ai vorbit!...
Inima mă doare-n mine.

Noapte, ziua... știi și tu.
Noapte... simt că-mi este greu!
Te-am iubit și, tu, acum...
Te urăsc!... Îmi pare rău.

Noapte, am o rugăminte
O zi am așteptat să-ți spun:
Vreau să fie ca-nainte...
Mi-ai vorbit!? Tu!?... Când?... Acum?...

Noapte, dor mi-a fost de tine!...
Visul a reînviat,
Sunt din nou doar eu cu mine,
Căutând suflet curat.

Noapte, ziua-a fost pustie.
Și-am venit iar să visez.
Dă-mi te rog înc-o hârtie,
Sufletul să i-l pictez.

Noapte, trist mă-ntorc la tine,
Nu mai pot nici să visez,
Sufletu-mi pustiu devine,
N-am talent să mai creez.

Noapte, singura filozofie-n
Ochii tăi o mai găsesc,
Sufletul mi-l reînvie,
Astfel, încă mai trăiesc.

Noapte, ai uitat de mine!
M-ai lăsat în mâna zilei!
Am băut a ei asprime -
Gust amar al nebuniei.

Noapte, Ziua reapare,
Sunt bolnav; încet cobor...
Þine-mă-n brațele tale!
Otrăvit sunt, cred că mor!

Noapte, ține mâna mea!
În cavou de m-ai închide!...
Ziua nu o pot vedea,
Fiindcă pier, mă va ucide!

Noapte, nu te mai aud!
Ochii mei nu vor să vadă,
Glasul meu devine mut,
Inima nu vrea să bată!...