O floare, ofilita, am intalnit in cale.
Pacat ca trece vremea, si moare biata floare.
Dovada vie este, ca toate trec incet,
Si vine-odata vremea sa pui mana pe piept.
Se duse bietul Ralu, se stinse, brusc, si el.
Asa, precum si floarea, pierduta in macel.
Poate, cineva, sa ne explice felul,
In care, bietul Ralu, n-a castigat duelul?
Mai poate, oare, omul, sa intelega acum,
Atunci cand el se afla la un sfarsit de drum?