de multe ori îmi place să-mi alerg amintirile
le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor
mai ales cele în care și-a făcut loc sub piele străinul
străinul acela războinic
rîvnit
care vine și pune-n urechile pielii
mărgăritare

de obicei intuim

dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde
în care vorbele lui se croiesc singure în rochia albă se cos cu fir de mătase
și rup cu dinții toate visele din icoane

și războinicul știe și lovește acolo

dar vai cîte cetăți cucerite fără nici urmă de victorie duce cu el
și uite cum femeia se teme de plecările lui
în loc să învețe întoarcerea sa ca pe o înfrîngere

iar din femeie
cît arsenal risipit să cîștige premiul cel mare

un balon de săpun

îmi place să-mi alerg amintirile
spre povestea de aur ce se-nfășoară ca un șarpe
acum pe degetul tău