i-am spus în zori
să-ți rămână umbra sub unghii ca niște urme de roți
pielea mea încâlcită

îmi aducea mereu alte păpuși rămâneam pe genunchii ei
ca într-o cochilie arsă
uneori își asculta respirația o întorcea
pe partea cealaltă avem amândouă coastele moi
de-atunci

noaptea stăteam ghemuită în cămașa ei cu mânecile
roase de molii scâncea
anais am oasele umplute cu lut sunt atât de slabă
vreau o tristețe rotundă voluptoasă
asemeni sânilor tăi tineri

mai vino învață-mă să fiu frumoasă geamăno
să-mi mângâi pruncii cu unghii lungi
dinspre cocoașă

va fi o vreme când îmi voi strânge pleoape de duminici