Alunecă pe mal abrupt de munte -
deasupra hău de cer... în jos hău de nimic.
Alunecă pe văi seci, pe dealuri slute,
cu aripi mute, un înger din rai izgonit.

Înduplecă, îngere, fruntea-ncruntată
ce-n pribegie amar de ani te-a trimis!
Iubește, îngere, încă o dată,
și-azvârle-ți amarul în abis.