învelesc cu plaja morții de pe ea, briza șuieră în mine
ca într-o sticlă goală. în timp ce se stau la soare, somnul extrage
starea de veghe din maxilarul unei normalități cusute
la suprafață. un ac străpunge pereții, mi se vad din spate mațele
înnodate cu grabă. dimineața întind trupuri pe nisip

trupuri incomplete, bucăți de plastilină smulse una din alta
se întăresc. cuptoare în care se coace un amuzament divin
mi se pare că aranjarea morților de dimineață
e un manual de ocultism distribuit după ce închizi pleoapele
și accesezi panourile solare care culeg lumina și generează
o energie inutilă. există o regulă odihnitoare pentru cei
care-și văd tatăl undeva sus, încălzind stările letargice
și nemulțumirea semenilor. bunăvoința lui mă scoate din minți

chiar dacă m-am trezit prea de dimineață, nu vreau să dorm
dacă vine peste mine pedeapsa, dacă pică cerul și nu am
destulă credință în ceea ce fac? mă întind. soluția religioasă
e un autobronzant de calitate. îmi leg mațele de fiecare
adormit și urcă din perfuzii lichidul acela pe care nu-l obții
decât dacă ești cuminte și papi tot. toți fac plajă cu fața în sus
ultravioletele bătrânului sunt încă prețuite, asigură o vitalitate
din care copiii se nasc, vin și aduc băuturi reci pe holograme