Sunt lacrimi ce imi sorb speranța,
Sunt vise ce dau cutezanța,
Dar nu sunt vrăji sa dea iubirea,
Și nici dureri sa dea mâhnirea.

Sunt ore care trec uitate,
Sunt clipe ce rămân iertate,
Dar nu sunt raze sa te-aline,
Și nici lumini să te ingâne.

Sunt ganduri care scriu jurnale,
Sunt jaruri ce ard in furnale,
Dar nu sunt aripi sa plutească,
Și nici tristeți sa ocolească.

Sunt codri risipiți de ploaie,
Sunt ramuri care lin se-ndoaie,
Dar nu sunt inimi fericite,
Și nici nu-s nopți neinegrite.