tu cu ochii inchisi
iar omul de ploaie
cu trupul te saruta
pe atingeri de patimi

pentru un glas de ingeri
se dau franturi scurte
din amintirile vechi
pe cand asfaltul se rupea
in pasi mici si desculti
cu inteles nestiut

asadar ploaia mea,
astepta inchisa adanc
intr-un suflet
flamand de iubiri.