E ciudat
cum numele începe să-ți ardă
ca o frunză uscată
în ziua când te lași în genunchi
și inima ți se strânge
precum o hârtie boțită
în pumn
uiți cum se scrie litera M
și cum se scrie litera A
iar inima se tot adună in sine
prinzându-ți tâmplele
trăgându-te în foșnetul ei
ca pe-un fum de țigară
și absorbindu-te ireversibil
până la capăt
cu zenitul tău crăpat
cu zeii tăi doborâți
cu privirea iubitului
catifelată
captivă în irisul tău


tu te înfășori strigând
în măruntaiele ei rănite
iar numele ți se pierde
întreg
dintr-o dată