pereții camerei mele
au devenit tălpi
ce se fugăresc prin splină
ca patru libelule
într-o sală de spectacol

plămânii nu mai pot fuma
picioare de femei
învelite în ziare
trabucuri de bordură
și totuși sufletul
mai caută chiștoace

cu sarea de pe trupul meu
iubita coace pâinea
ultimei strigări de cină
iar brațele ei
într-o ureche mă cuprind
cântându-mi
„cineva astăzi te va vinde”

oamenii au învățat că dragostea
poartă monede și dinți
că sângele curge galben
pe asfaltul tălpilor roșii

sunt o cărămidă arzând
ca o țigară ce-și trage cortina
aprindeți vă rog aprindeți lumina