mă port pe umeri. sacagiu. poate altceva.

oamenii: pescăruși de oraș cu inima grea

țipete scurte. zbor fără urmă. limbă de sete.
limbă de turmă.

a secat lacul de la cernica. iisus va învia.
mă doare burtica.

locul tălpilor mele e mai rece. mai adânc.

la prima ploaie
am să mă mănânc

printre cerșetori prefăcuți. poate nu. ia și tu!
și am să îmi întind mâna cu mâna. totdeauna.

fumul acesta de grătare
de plastic încins
nu poate ascunde mirosul de animale moarte
ce m-a cuprins

scriu cele văzute după o sticlă de sangria:
lopez jimenez.
sau inventez.

când mi se face urât
îl sun pe iisus cu telefonul de la gât

abur de câmp
abur de lumânări

alo?!

un puradel mă ia la mișto:
- vorbești cu dumnezeu cu părintele sau cu cine?
a plecat cu mercedesul. nu mai vine.
da’ lasă mie niște lovele:
îți dau dimineața acatiste din ele

s-au aprins stelele. poate nu s-au stins niciodată.

câte colțuri pot avea ochii de tată?!