pantofii îți desenează o linie
de la mine până
la capătul străzii
după asta te sfârșești

în urmă
perdelele
mișcă numele tău
încet
pe tavan

îmi inventez
un surâs sigur
o țigare fantomatică smulge
patima cu sotto voce
nu e negură nu e grabă nu e furie nimic nu e prea tare
la 5 nu e decât frica
te ține pe după spate cu mânuțele ei reci
ca o iubită adolescentă și trufașă
călare pe motor
ca pe viață

fiecare cuvânt așează o tandrețe
ca o haină
o strâng și mai tare pe mine
la 5 dimineața
ar fi trebuit să fii aici

ți-a crescut părul dragul meu
nimeni nu te-a transformat în nimic
pur și simplu n-ai avut niciodată ora 5
și o limuzină
doar ca să
privești
cum răsare soarele