" La marginea apei, oglindindu.se intr-un ochi de apa

O frunza de stejar coboara lin

Manata fiind de adierea lina a unui vant linistit.

Cercuri concentrice apar pe suprafata stravezie a apei.

Pamantul trepideaza, in timp ce un om trece linistit

Urmarind un mic punct suspendat pe invizibil, deasupra apei.

Din zare, o lebada trece agale, ravasind ordinea

Frunzele stejarului tremurand in adierea cauzata de zborul ei.

Doi ochi atenti urmaresc cercurile de pe suprafata apei,

In timp ce zeci de frunze incep sa cada

Colorand prin frumusetea si diversitatea lor continutul apei.

Dintr.un ochi, o lacrima arzatoare se scurge pe chipul trist,

In timp ce o voce blanda sopteste asemeni adierii vantului,

Incredintand vantului mesajul : "Te-astept iubitul meu !"