Crist
își poartă-n chinuri crucea
și coroana
de scaieți,
Trist
privesc la mine
sfinții
coșcoviți,
de pe pereți

Jalnic
lumânarea plânge
pâlpâind încetișor
picurând
cu stropi de ceară
bunătate de covor

Þeapăn stau
și tras la față,
cu țilindru și cu frac,
cu privirea
ca de gheață
și pantofi lucioși
de lac

Plictisit
popa își varsă
cântecele lui
pe nas
iar țârcovnicu-l
susține
când rămâne
fără glas

Cunoscuții
mă-nconjoară;
Babele-și fac cruci
de zor...
Deși tânăr,
pân' la urmă,
trebuia să mă însor.