în fiecare anotimp locuiește un om bătrân
licurici la margine de femeie desenează cuminți rosturi întâmplări și distanțe
cam ăsta e peisajul
dezolant oarecum și fără culoare
îl acopăr cu pânză nouă de rochii primăvăratic purtate în alergare continuă
peste calea ferată un pod ridic 2 semne fâșii dintr-o altă haină de sărbătoare
nimic nu se întâmplă o singură dată repetabilă această privire
rămân o vreme cu soarele pe umărul stâng

pun o mușcată în fereastra deschisă și număr apoi trecătorii
unul își duce cu el într-o pungă de plastic tinerețea precară
altul își bate cu stângăcie în stern cuie pentru adus ziua de mîine în dar
trece apoi un bărbat prelung și suav
în urma lui cresc din asfalt 3 munți și o apă curgătoare
o femeie-cantilenă foșnește câteva frunze prin aerul cald
peisajul se însuflețește devine rubiniu strălucește se dilată
confeti carusel roata norocului bilete de papagal
planetă de damă voci hohote de râs și iar
anotimpuri

nu uita să dai binețe pământului care te va acoperi în cele din urmă
nu îți fie rușine să taci șeherezado se întâmplă și alte lumi uneori
în palmă linia vieții tresare a oboseală desigur

vine o vreme când trebuie să tragi barca la mal
neesențial momentul
dă-te jos din biografie
și râzi
râsul tău va cuceri pământul

va ninge apoi
ca într-o poveste nicicând întâmplată

asculta poezia in lectura autoarei