Orașul viitorului

(încercare de ciclu poetic)

Dimineață.
Ies pe prag, afară.
Ce crezi că văd?!
Orașu-i sur...
Mi l-au afumat
Și omul mic,
Și omul mare...

Ce grozăvie...
Ia uite peste geam:
Fumează toți:
Orașu-i plin
De fum,
De scrum,
Cu ce să respir? ...
Mă ascund într-un
ingambament.
Doar o clipă și mor de
hipoxie...
Gata. Cad. Deja?
Mă târâi până la automatul
cu aer proaspăt (nepoluat).
Cu greu mă-ntind
Până la ochiul flămând de
monede.
Arunc una de-o mie
Și-mi cumpăr o doză...
Inspir... În sfârșit, Viață!
O să duc aer și acasă...
Mă furișez tiptil,
Mă feresc de ochi străini...
Sper ca nimeni să nu mă
Împuște cu vre-un muc de
țigară...
Căci aici e război:
Luptă α cu β,
Luptă nor cu sclipire de
soare,
E război... între frați și surori,
Fumători și nefumători.
ÃŽnvingem
Sau vom fi învinși?
De o doză...
Ultima...

Iubite,
Știi,
Mi-e dor de-un soare
blând,
Ca-n copilărie,
Căci ăsta sângerează;
Mi-e dor de-o ploaie bună,
Căci cerul de azi
Numai burează...

Brun, sur
Și afară,
Și în casă...

Și în biserică sur, brun...




Ingambament

ÃŽntr-un calvar de fum
Mai simt...
Că mor
De hipoxie.
Mi-e dor de-un strop
De poezie.
...
Ingambament
Până în ultimul moment!


Madona cu pruncul

(Portret modern)

Picior peste picior
Și o cafea,
Și o țigară într-un gest de șic,
Aromă grea,
Clăbuci de fum
Se lasă-n cărucior peste copilu-i mic.

El plânge
Și ca pe o suzetă
Îi pune-n buze un muc de țigaretă.
Copilul suge nicotină:
Zâmbește, adoarme și suspină...

...

Portret modern a tot ce-i viu?
Portret modern a tot neviu,
Când poezie, calm, fumează
Lungită-ntr-un sicriu...


Ultima noapte

Mașina de făcut tutun
Aseară a turbat
Și a pornit pe străzi cosind tot ce e viu...
Ce noapte de calvar!
Eu m-am închis
într-un poem
Și până-n zori tot scriu...
Mă furișez până la geam
Privesc și zorii au murit!
Pe stradă trupuri borfăite,
Învăluite-n negură și scrum
Orașu-ntreg e un mormânt
De oameni dragi și de valori,
De tot ce-am admirat de-atâtea ori! ...
A mai rămas doar un Cuvânt
Ce pribegește singuratic
În bezna grea a nopții fără capăt...


În loc de încheiere

Orașul viitorului fantasmă
Filtrată printr-o mână de tutun,
Trezită din abis de o țigară
Ce mă cufundă-n agonie grea...

De hipoxie toți vom suferi
Până mai fumegă-o lulea,
Până mașina de făcut tutun
Ne schimbă viața pe-o para.

Orașul viitorului ruină
de vieți,
de spirit,
de valori.
Alege tu:
Măcelul de mășină
Sau viața plină de culori!


Mai 2005