m-ai sunat la telefonul vechi din cerdac

lumina era pală și alcătuiam ipotenuze din penumbrele serii
încercam unghiul drept să-l închid
într-un ochi fără îndoială
fără nici o tangență cu zeii

te-am ascultat perorând despre evadarea ta

un tumult de culori curgând una în cealaltă
printre strugurii rumeni de toamnă
priveam satul în vale trist și singur
fără carafa formelor tale

te-am ascultat evadând din viața mea

precum din fiecare zi a modernității sălcii
evada sulița insetată de suflet a poemei
în căutarea unui sat de cuvinte roabe
în haremul de nopți al luminii