M-am privit in oglindă.
N-aveam ce vedea.
Trist nimicul îmi zâmbea înapoi,
Pe sticla tristă ce nu mă surprindea.

Pe scări e liniște acum.
Dorm lemnele din trepte.
Cobor cu pași căzuți și moi,
Ce nu răzbesc sonor să se reflecte.

La ușă bate cineva.
Deschis să o desprindă.
Nu-i nimeni văd prin ochii goi,
Doar eu,privindu-mă în oglindă.