Se face seară
și simt umbrele că se apropie...
Le văd deja,
pentru că soarele s-a oprit pentr-o secundă
să-mi facă jocul său de umbre
la pervazul ferestrei
și apoi în casă...
și-n casa sufletului meu
plin de prea multe suferințe trecute
și de prea puțin bine
ce va veni...


Și adorm
încet,
neștiind când mă va părăsi soarele.
Cu siguranță
nu mai pot aprecia
timpul care trece cu mine prin vise.
Rămân cu umbre...
dar nu-i nimic.
Dimineață
mă voi spăla de noaptea ce-a trecut!