trăiesc în țara în care nimeni nu se naște crocodil
ea însăși este o femelă-crocodil
depune ouă de piatră în mâlul granițelor formale
ochii – două pastile de cianură – se dizolvă
întocmai bărbatului stors între picioare
până când la suprafața apei rupte plutește un cap
de om ce nu folosește la nimic

pe spinare poartă orașe în care miroase mereu
a încălțări în fălci spintecate
degetele acestea cu unghii moi au fost cândva
armele opincarilor otrăvitori
de fântâni
de rădăcini
de agheasmatare

întâia lumânare
amestecă limbi
nu-i ceară nici miere în resturi molare
ci marele fluviu aduce din străini
inimi îmbălsămate-n petrol

scuter
atv
bărci cu motor
dansul din buric a lepădat cercul

și doborâm arborii munților ca niște vele-n deșert
nebunilor! nisipul ne îneacă!
zilele noastre – hoitare – prin noi
în gheare în colți au să treacă

e poate târziu
nimic de făcut
oamenii scuipă/înghit ca niște bancomate zidite în aer
și numai degetele de sticlă topită ale cerșetorilor
vor purta inele de porumbel

patuuuri cu vâââsle cumpăăăr... coliiiviii...
spiinăăriii cu sooolziii... schelete de cooopiii...