de câte ori

te visez ai mâinile pline de lapte
buze roz apucă degetele
- flăcări încă neizbucnite -
asemenea paginilor nedeschise din cărțile de copii
foilor de ceapă uscându-se legănată în vânt

porți pe creștet paharul cu pixuri
ai citit undeva că așa înveți să scrii drept
îți învelești sânii cu ziare
ca o șantieristă sandviciurile cu dragoste și unt

de câte ori

întâlnești un ghivechi gol
verși o lacrimă
asculți întărindu-se în tine scheletul unei rădăcini
literele de plumb
coloanele de litere deprind cadența
zețarilor ce tac
și scriu
și nasc prin formă
viul altora înscorburit în piept

cocoțați pe lăcuste vom construi
blocurile literaturii pentru tineri

va fi nevoie