De ce să cred în ochi de lapte negru
Dacă amarul lor e greu?
Și dacă ape mă ridică
O să mă sparg
și o să gem
din piele pori de vată…
din gură dinți de leu?

De ce să tai tu toată pacea
Cu coasa ta neșlefuită?
Și într-un strigăt de durere
să cadă toată marea
cea de miere
în colțul guri negre, triste
a lămpii fade de oraș,
a străzilor cu buze pesimiste…