alt(h)oit: păi, dacă vântul, puls plus pluș de arome în cascade, vântură suflete și des șurubează frunze din granit regret de viu și dacă ploaia arde betejeli de rădăcini de vâsc, o fi pentru saturarea timpului hulpav de a supra viețui. să nu credeți că planetele și plantele nu mănâncă animale; fauna e regnocidă, flora de ce n-ar fi. regno
fagă? ochi pentru ochi-ul boului, dinte pentru linte. (m-)am gândit să fac eu primul pas pentru pace- o simbioză. mă altoiesc cu și ca o plantă: iei un burghiu mai gros, îți dai rotund o gaură prin craniu pe viu, aplici în ea o plantă cu rădăcinile direct pe creier și aștepți să prindă nervi. ce, credeți că nu funcționează? păi, ăla care a înghițit pe
căile respiratorii o sămânță de brad? n-a găsit sămânța cele mai bune condiții de trai ne(-)neacă? pe un plămân apă, aer oxigenat, (nu era fumător), iar bradul e chiar mai autohton decât multe cuvinte din latină. acu mă gândesc (pe mine) ce plantă cu nume de-al nostru să iau? tisa? să mă altoiesc cu ea. în()cap? tisa, dacă trăiește peste 2000 de ani și o fi având nume de dacă, sau getă, o să am lemn de scânduri de sicriu la purtător- iau premiul nobel pentru pace., vouă regnuri.