Mă sprijin
de atmosfera densă
a norilor veneri.
Rezemată,
privesc contemplarea
cum orbitează
soarele.

Dezmierdări sferice
se ascund
de protuberanțele solare,
gata să le încingă.

În liniște,
miros ecoul
ciocnirii norilor
de sub mine,
înainte de a lăcrima
de dor.

Îmbrățișez
vederea panoramică,
dar încă privesc
cu coada ochiului
sfera metamorfozată
în punct celest,
pe măsură ce mă îndrept
spre pământ,
unde e Crăciunul!