Privindu-vă-n oglindă figurile posace,
Cerșindu-vă speranța că mâine fi-va bine,
Distrugți adevărul, schimbându-l în ruine,
Și desenați iluzii de liniște și pace.

Îndestulați cu ură și cu visări deșarte,
Vânați cu cerbicie doar propria dreptate.
Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate,
Ci-n suflet doar minciună și-n ochi sclipiri de moarte.

Căutați-vă poeții în fiecare casă,
Rugați-i să v-adune cuvintele-n poeme
Alcătuind descânturi la propriile blesteme !
Apoi, șoptiți o rugă și să-i poftiți la masă.

Ciclul ~ Era să fiu poet ~