Stateam a viu
Si asteptam rabdat
Sa vii din neajunsul
Vis de zgura…

Pluteai firav
Prin neinsiruita bezna
Suav pluteai…

Si ma-ntrebai cu glas
De pasare zdrobita:
“De ce ma minti ca vietuiesc?”
“De ce ma chinui sa traiesc?”

Si eu zdrobit voi fi
In nemarginite agonii
Si-ncatusat in noapte,
Etern
Visand molatec spre aripi si
Eden….

In tacut
Stateai cu gandul
Indreptat spre mine
Si m-asteptai sa vin
Din neajunsul vis de zgura