Mă tulbură să-ți simt suflarea caldă
Purtând peste timp tainice șoapte.
În valuri de dor ce sufletu-mi scaldă
Mă las înecat înc-o noapte.

Mă asuprește privirea ta de scrum
Ce-așterne peste mine-o nouă umbră.
Zdrobit de nouri, în cenușă și fum
Mă-năbușe lacrima-ți sumbră.

Mă topește mângâierea-ți senină
Atât de frumos dăruită.
Uitând de regrete, de patimi și vină,
Mă-ndrept către dulcea-mi ursită.

Mă înalță la cer cuvântul tău blând
Ce pleacă de pe scumpele-ți buze.
Gelos pe norocu-i, îl pizmui în gând
Și-ncerc să te desprind dintre muze.

Trezit din visare, mă sting înc-o dată
În zarea ce mă cheamă neîncetat.
N-aștept de la tine, o, tu, preacurată!
Decât un surâs cald pe chipu-ți sculptat.